I just want you to know
Dear girl,
If you’re reading this, then it means I actually worked up the courage to mail it. So, good for me. You don’t know me very well, but if you get me started I have a tendency to go on and on about how hard the writing is for me. But this, this is the hardest thing I’ve ever had to write. There is no easy way to say this so, I’ll just say it. I met someone… It was an accident. I wasn’t looking for it. It wasn’t in the make. It was the perfect storm. She said one thing and I said another. Next thing I knew, I wanted to spend the rest of my life in the middle of that conversation. Now, there’s this feeling in my gut… She might be the one… She’s completely nuts in a way that makes me smile, highly neurotic. A great deal of maintenance required. She is you, my girl. That’s the good news. The bad is that I don’t know how to be with you right now, and it scares the shit out of me. Because if I am not with you right now, I have this feeling that we’ll get lost out there… It’s a big bad world full of twists and turns, and people have a way of blinking and missing the moment; the moment that could have changed everything. I don’t know what’s going on with us, and I can’t tell you why you should trust a leap of faith on the likes of me, but damn you smell good. Like home… like Christmas. And you make excellent coffee. That’s gotta count for something, right? Call me.
Unfaithfully yours,
Me
(Letter from Californication by Hank Moody)
Un ultim moment va rog !
Cam incep sa ma satur de vremea asta, m-am saturat de ea. Am inceput sa las inchise intr-o cutie povestile de amor, dupa cum mi-a zis cineva “mai mai ..blogul asta e doar despre dragoste” si incep sa scriu si altceva.
Poveste.
La intrare în oraş, prima stradă la dreapta e plină de maşini. Un tânăr sta cu fundul pe o bordură, iar florile sunt înflorite. Pe aceaşi strada sta lume adunată. Pe scenă urca un băiat şi o fată:
- Uite, ne-am întâlnit. Dar e pentru ultima dată. Promit să fug îndată. Nu vreau să fie ca altădată.
- Eu cu cine vorbesc? Doar nu vrei să spui că eşti fată. Uită-te la tine, nici măcar nu eşti fardata.
- Crezi că o să cad în capcana ta încă odată?
- Nu. Capcana mea prinde doar fete, de alea inteligente, ce ştiu să cânte să iubească, ce vor viaţa s-o trăiască. Nu de astea ciudatele, ce visează doar la stele.
- Visează în continuare.
- Dacă eu doar aş visa, ai putea să-mi spui cumva, cum de eu te-am prins în plasă, de era să te iau şi de mireasă? Sau poate a fost doar un eşec, plasa avea un defect.
- Singurul defect eşti tu.
- Asta înseamnă un singur lucru. Iubeşti cu disperare doar defecte, nu-ţi plac lucrurile perfecte. Oare pot să te numesc defectă?
- Numeşte-mă cum vrei. Tălpăşiţa să ţi-o iei.
- Vrei să plec? Foarte bine. Dar aşteaptă până mâine. Îţi promit, va fi mai bine.
- Stai! Nu mai riposta. Hai să nu ne mai certăm, să nu mai comentam, nu te vreau plecat, poate am exagerat.
- Ai dreptate. Promit că nu ne mai certăm, n-ai cum să mă cerţi dacă-s plecat.
- Deci?
- Da. Te părăsesc. Ca tine crezi că nu mai găsesc? Sunt cu miile în lume, toate agere şi bune, toate foarte doritoare, să ia în braţe o… dragoste mai mare.
- Dar eşti..
- Sunt frumos şi chipeş ştiu. Dar înţelege-mă şi tu, vreau şi eu măcar odată, să cunosc o fată.
- Eu ce-s?
- Am zis fata nu şireată. Fata înseamnă fiinţă educată. Tu eşti doar o..
- Boule!
- Ei bou, am vrut să zic vacă.
Traversand strada, lumea a disparut din strada, florile-s culcate-n ceata, pe bordura sta o fata. Dar sa plecam de pe acea strada si sa iesim si din oras, inca odata.
Scrum.
Iubita mea,
Întâi vreau să-mi cer scuze. Îmi cer scuze pentru că nu ai ocazia pe care o am eu acuma, ocazia de a te trezi lângă mine. Nu fug de tine. Trebuie să ajung urgent acasa. Promit că mă întorc la tine zilele următoare. Ai încredere-n mine. Te iubesc mult. Eşti cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat în ultima vreme. Vreau să te am lângă mine mult timp. Vreau să pot să te ţin de acele mâini frumoase şi îngrijite. Să te privesc cum te aranjezi, cum te strâmbi, cum te superi, cum zâmbeşti, cum râzi, cum adormi, cum glumeşti, cum oftezi, cum te distrezi, cum te trezeşti, cum respiri, cum clipeşti. Vreau să fii singură fiinţă lângă care să mă trezesc dimineaţa. Eşti ideea mea de viaţă. Supravieţuirea mea. Eşti iubita mea şi te iubesc. Buzele tale îmi redau speranţa, îmi redau încrederea, îmi redau curajul. Eşti ca o zi frumoasă de vară. Mai ţii minte prima noastră întâlnire? Cea din tren? Da! Ce zi frumoasă din viaţa mea. Promit că mă întorc la tine, promit. Nu uita aceste cuvinte. Nu am să renunţ la tine niciodată.
From: “Doua fete si un baiat“
Iubitul meu,
Cuvintele tale trec pe langa mine. Ai ales calea gresita, ai fugit de mine. Ai zis ca te intorci, dar cat sa te astept ? Te-am vrut, dar acum vorbele s-au prefacut in scrum. Nu am sa zic ca-mi pare rau pentru tine, nu am sa zic ca s-a terminat. Tot ce pot zice este ca tu m-ai facut sa fiu eu. Dar din pacate, tu nu mai esti langa mine, iar eu am disparut. Nu mai sunt, nici pentru mine, nici pentru noi, nici pentru tine. Singura sansa, e sa incerci din nou, sa lupti din nou, sa incerci din nou sa ma faci sa fiu eu. Daca nu cu alta fata, poate o sa-ti mearga. Dar gandeste-te ca de aceasta data, vrajeala s-ar putea sa nu mai mearga. Iar acel “eu” s-ar putea sa nu-mi mai placa. Tu alegi. Gandeste-te inainte sa aplici vrajeala, gandeste-te inainte sa comiti greseala.
Greşelile sunt treptele spre succes.
O greşeală este pur şi simplu un alt fel de a face lucrurile.
(definiţie de Katharine Graham)
- De ce ai gresit? intrebase ea. Ai vrut sa vezi altfel lucrurile?
- Nu pot spune ca am gresit, a gresi inseamna ceva total diferit ? 
- Mai exact ce?
- Draga mea, eu in general spun sincer ceea ce gandesc, dar astazi ar fi o mare greseala sa spun ceea ce gandesc pentru ca risc sa fiu inteles gresit. Asta ar fi o greseala.
- Si ceea ce tu ai facut nu a fost o greseala ?
- Depinde la ce te referi. O greseala se poate defini prin o alegere proasta, prin o decizie nefavorabila, prin o decizie luata gresit, da, e adevarat, dar depinde din ce perspectiva privesti lucrurile. A actiona nedrept este o greseala clara. Sa nu inveti din greseli este o greseala grava.
- Te intreb din nou “dragul” meu, tu nu ai gresit ?
- Din punctul tau de vedere s-ar putea spune ce am gresit, dar din al meu punct de vedere nu pot spune ca a fost o greseala. Draga mea ! Uite, sa-ti explic altfel. Un mare om zicea odata ca la temelia oricarei iubiri pasionale sta o iluzie generoasa, o greseala de judecata, o idee falsa pe care indragostitii si-o fac unul despre celalalt si fara de care n-ar fi cu putinta o dragoste adevarata. De aici poti trasa doua sageti. Pe una poti scrie ca acea idee falsa se face datorita unei greseli peste care nu poate trece o persoana. Iar pe alta sageata poti scrie faptul ca acea idee falsa este defapt o incoltire a adevarului datorita unei greseli. Amandoua sunt foarte adevarate. Dar nici una dintre ele nu este buna de urmat.
- Bine, am inteles, tu nu ai gresit. Dar aceasta “greseala” pe care tu ai facut-o, ce ar trebui sa insemne pentru mine ?
-Pai draga mea, depinde cum vezi tu lucrurile. Daca “greseala” mea ti-a demonstrat ceva adevarat si esti convinsa de acel lucru, inseamna ca ai descoperit una devar. Daca “greseala” mea a fost doar un mod de al meu de gandire, fara sa aiba vreun efect negativ asupra lucrurilor, inseamna ca nu trebuie sa conteze pentru tine.
- Inteleg…
- Asculta-ma ! “În dragoste nicio certitudine nu e definitivă… Lucrul acela elementar – sentimentul că eşti iubit – trebuie necontenit verificat, căci o singură îndoială, o singură greşeală surpă totul în nebunie şi extaz.”(Mircea Eliade). Nu pune la indoiala dragostea mea, nu te scufunda in nebunie, verifica-ma doar pentru a ma face sa-mi dau seama ca te iubesc, nu sa-ti dovedesti ca nu te iubesc.
Cine s-ar fi gandit ?
Cele mai grozave fapte ti se intampla atunci cand nu esti pregatit.
1. E dimineata, te dai jos din pat, te speli, te imbraci si iesi din casa. Te grabesti sa ajungi la gara. Nu-ti pasa de ce lasi in urma, nu-ti pasa ca lasi usa deschisa, nu-ti pasa pe langa cine treci pe strada. Vrei sa ajungi la gara. Ajungi la gara si ramai uimit. Cat de mare e gara, e goala. Nici un tren, nici un om. Vantul bate usor, gunoaiele sunt mutate dintr-0 parte in alta. O gara pustie.
2. E dimineata. Deschizi ochii usor, zambesti frumos, te dai jos din pat si te duci direct la geam. Soarele iti zambeste, ii zambesti si tu. Dai drumul la muzica, te duci si te speli, apoi dansand iti cauti haine sa te imbraci. Esti atent la toate detaliile. Opresti muzica si iesi fericit din casa. Inchizi usa si mergi usor pe strada. Vrei sa te plimbi, vrei sa te bucuri de viata. Nu stii unde te duci. Te plimbi la intamplare. Pe langa tine trec persoane cunoscute, le saluti, le imbratisezi le saruti pe obraz. Esti fericit. Lumea este langa tine. Pe acelasi drum lung care duce la gara, copacii au inflorit. Esti impresionat. Totul e verde. Acest peisaj iti intra in suflet si te face sa mergi pana in capatul strazii . Ajungi la gara si vezi multi oameni cunoscuti care-ti zambesc. Nici bine nu ajungi pe primul peron si un tren mare si frumos opreste langa tine. Esti uimit de acel tren. E ca in cele mai frumoase filme. Un controlor se da jos si-ti spune: “Aceasta e prima si ultima statie la care acest tren opreste”. Te uiti in spate, faci din mana, zambesti frumos oamenilor care te cunosc si te urci in tren.
>( Tine minte ce ti-am promis, ne vedem la gara! )>
Romeo si Julieta 2010
Iubirea este ca un copil care tânjeşte după tot ce poate atinge.
Sunt a ta, Romeo să ne aruncăm de mână, îmbrățișați, în “prăpastie” tu voi aștepta oricât va fi nevoie! Zise Julieta odata ca niciodata. Dar destinul face ca intr-o viata putin mai ciudata, intr-o alta lume, rolurile sa se schimbe. Astfel in timp ce lumea o lua razna usor, un mic romeo se pregatea sa se lege la ochi, sa traga puternic aer in piept, sa-si ia inima-n dinti si sa astepte. Dar ce sa astepte ? Pe cine sa astepte ? Pe Julieta ? Sigur asa era povestea?
Julieta noastra era diferita, nu era fata din povestea pe care o stiti voi. Se zice ca intr-un mar, sunt momente toamna cand de pe o anumita creanga cad toate merele, cu exceptia unui singur mar. Unul care indiferent cum ar fi el, e cel mai bun. Si se mai zice ca sunt anumiti ani, cand marul acela e cel mai frumos si cel mai mare. Eh, asa e si Julieta.
Astfel Romeo asteapta. Asteapta sa cada si ultimul mar. O asteapta pe Julieta. Dar oare are Romeo curajul necesar sa o astepte pe Julieta oricat ar fi nevoie? “- Mai bine stai un an in intuneric pentru ca te bucura de lumina toata viata”. Zise Romeo. Dar Julieta? Are Julieta curajul necesar sa-i creada nebunia? Orice s-ar intampla un lucru e clar, ceva exista, ce a aparut. Exista o sursa nebuna, care sponsorizeaza aceasta poveste si aceste ganduri nebune dar nu imposibile.
Va fi oare o dezamagire? Nu.
Va urma !
Promisiuni.
Omul nu are un mare “Eu” unic, ci este scindat într-o mulţime de “eu”-ri. Dar fiecare dintre ele este capabil să se autoproclame ca fiind “Esenţa”, să acţioneze în numele Esenţei, să facă promisiuni, să ia decizii, să fie sau nu de acord cu ceea ce un alt “eu” ar avea de făcut. Aceasta este tragedia fiinţei umane, ca oricare “eu” micuţ să aibă astfel puterea de a semna tratate, ca după aceea omul, adică Esenţa, să fie cel care trebuie să facă faţă.
*(citat din George Ivanovitch Gurdjieff)*
Exista momente in viata in care preferi sa ai incredere intr-o promisiune facuta de un om pe care-l cunosti de o luna, decat sa crezi un prieten pe care-l cunosti de ani. E mult mai usor sa te tii de cuvant fata de o persoana pe care abea o cunosti. Asta daca esti om evident. Sa ai incredere in prieteni e riscant. Prieteni te cunosc stiu cum sa te joace.
- Ce crezi tu ca se poate intampla daca ai incredere intr-o promisiune facuta de cel mai bun prieten al tau?
- Nu se poate intampla nimic.
- Adica nu ai avea incredere ?
- Nu.
- Deci o promisiune depinde de incredere?
- O promisiune neindeplinita, destrama increderea, dezvaluie minciuna, arata adevarul, si-ti arata cine ti-e “prieten”
- Dar intr-o fata ai putea avea incredere ?
- Depinde de fata, de caracterul ei, de respectul pe care il are.
- Ai promis ceva vreodata une-i fete ?
- Da. De mai multe ori. Si am realizat promisiunea. Inafara de una.
- De ce inafara de una ?
- Pentru ca aceasta promisiune implica mult timp. Iar rabdarea este cheia succesului.
- E greu sa tii o promisiune?
- Atata timp cat nu promiti lucruri ce te depasesc, nu e deloc greu. Nu trebuie sa promiti mai mult decat poti duce.
Marea prostie pe care o face omul este sa promita mai mult decat poate realiza. Nu e bine sa promiti lucruri ce nu le poti face. Iar cele mai nebune promisiuni le realizezi doar daca ai nebunia, placerea si entuziasmul necesar. E o placere sa promiti ceva nu pentru a arata ca poti, ci pentru a iti indeplini o dorinta, sau un gand ascuns. Iar o promisiune facuta din suflet nu din orgoliu, e o promisiune ce trece tot timpul pe locul intai.
Uşurinţa de a face promisiuni şi greutatea de a le ţine sunt aproape inseparabile.
*(citat din Oxenstierna)*
In ultima vreme..
In ultima vreme am invatat multe, depre mine, despre tine, despre viata.
In ultima vreme am invatat ca poti face orice lucru, oricat de nebunesc ar fi el, tot ce conteaza e sa crezi in acel lucru. Am invatat ca trebuie sa fi foarte nebun si sa ai incredere in tine. Nimic nu e imposibil si nu trebuie sa scuipam tot timpul acel “nu pot”. Lucruri nebune pe care le poti face sunt foarte multe, trebuie doar sa crezi in tine, poti sa mergi prin toata tara fara bani sau vreun plan in buzunar avand incredere in prieteni, poti avea incredere in persoane pe care le cunosti de cateva zile, poti sa mergi intr-un picior pe o distanta de 12 metri cu un papuc in cap, poti sa iei o fata de mana in gara pe peronul doi si sa o ceri de sotie, chiar daca fata e mai mare decat tine si sa-i spui “chiar daca nu acum, dar tu vei fi sotia mea” si dupa chiar sa te casatoresti cu ea. Sunt o multime de modalitati de a fi nebun. Increderea e primul pas.
In ultima vreme am invatat ca dragostea nu depinde de varsta si comunicarea poate exista in orice caz.
In ultima vreme am invatat ca eu sunt altfel decat credeam eu. Ca anumite lucruri care le-am promis unor persoane ce au plecat de langa mine le-am realizat, ca explicatiile kilometrice pe care le-am dat anumitor persoane au fost defapt adevarate indiferent de ce zicea lumea, ca pot face multe lucruri daca am incredere in mine, ca pot fi mult mai bun decat sunt.
In ultima vreme am invatat ca prieteni iti vor binele chiar si atunci cand te tradeaza.
In ultima vreme am invatat ca poti sa-ti faci prieteni oriunde si oricum. Ca poti coopera cu multe persoane indiferent de varsta si sex. Ca poti face echipa buna cu persoane pe care abea le cunosti. Ca prieteni-ti pot fi ca o familie. Cum eu vad AGLT-ul ca o familie.
In ultima vreme am invatat multe lucruri care m-au schimbat si care ma vor schimba in continuare ca om, caracter si personalitate. Iar tu vei fi a mea, tine minte ce ti-am promis.
Dragoste incepand cu prima litera.
Sentimentele din clepsidra timpului
Time grabs me cruelly by the wrist
And drags me through deep dark abyss,
But steely grip can’t stay my shaking hand
As I watch the minute grains of sand
Falling through that giant hourglass
And I see eras come to pass;
While single tears fall from my eyes
The race of men drops dead like flies
And planets crumble into dust
As Time itself ends at last.
Se zice ca o lacrima este egalul unui sentiment pur si adevarat, iar suma lacrimilor varsate inseamna dragoste adevarata. Nu oricine are curaj sa planga, nu oricine este mandru de lacrimile lui, nu oricine are curaj sa priveasca sincer rasaritul cu gandul la persoana iubita, nu oricine stie sa iubeasca si nu oricine stie sa accepte dragostea primita. Nu iti trebuie talent sa detii aceste calitati, si nici noroc, trebuie sa ai acel ceva in tine, acel ceva ce te face sa simti sentimentul la maxim. Unei frunze, ii ia un timp sa isi schimbe culoarea, de la verde la acel portocaliu superb ori caramiziu, pe care majoritatea il adora in zilele superbe de toamna. Sufletul unui om, este asemenea unei frunze, ii trebuie un timp sa se coaca, sa formeze si sa ofere aceea dragoste pura, si o face datorita soarelui stralucitor din viata ei, faptul ca frunzele sunt de mai multe tipuri, arata ca si sufletele oamenilor sunt diferite, unele ofera dragoste mai repede, altele mai greu, depinde de stralucirea soarelui. Timpul este liberul arbitru din viata noastra, el ne ofera sansa sa iubim, sa fim iubiti, sa oferim blandete sa ne bucuram de misterul dragostei. Probabil ca daca timpul nu ne-ar provoca, totul ar fii simplu si fara rost. Viata ar fii plictisitoare fara timp. Multi dintre voi ati iubit, iubiti, sau veti iubii. Nimeni nu scapa. Nimeni nu fuge din calea dragostei. Timpul nu te lasa sa parasesti aceasta lume fara sa versi o lacrima din dragoste.
Cine ar fii crezut ca o simpla intalnire ar fii decisiva? Cine s-ar fii gandit ca o iesire in doi ar putea planui un sentiment? Nimeni, nu noi decidem pe cine sa iubim, nu voi, nu ei. Aceasta iesire a dat nastere unei serii de intalniri, unei serii de priviri, de sarutari, si de cuvinte noi. Dupa un timp, versurile dragostei au fost scrise, a aparut iubirea, frunza a prins portocaliul ei specific anotimpului de toamna, doua persoane au fost legate de un sentiment. Ea de o nuanta remarcabila oriunde si de un zambet plin de viata. El doar o umbra, doar o carte groasa de lectura, de pe paginile caruia se citeste cunoastere si vointa, daruire si libertate. S-au cunoscut intr-o primavara frumoasa, le-a trebuit o luna sa se cunoasca si un sarut sa se indragosteasca. A fost dragoste, au fost certuri, au fost sentimente ce nu ii desparteau. Dar inevitabilul s-a produs, frunza coapta a cazut, s-au despartit si au suferit. Dar desi a fost pe ascuns, s-au iubit in continuare, dar nu mult, sau poate ca da. Dar alt inevitabil s-a produs. Totul s-a racit, totul s-a pierdut, totul a ramas in urma. Toamna se sfarseste, iarna vine. Frunzele au cazut, acuma sunt reci si doborate la pamant, la fel ca sufletele lor. Trist este ca au fost facute planuri, ca au fost sperante multe, ca totul parea atat de stabil si de indestructibil. Dar uite ca timpul a intervenit, si a vrut sa vada lacrimi si a vazut prea multe. Dar dupa orice despartire, dupa orice stea cazuta, orice raceala intre doua persoane ce o data erau unite prin iubire, apar cateva intrebari: “A meritat?” Da , a meritat. “Merita sa plang pentru aceasta persoana?” Poate ca da, poate ca nu. Sincer in cazul acesta nu au fost meritate acele lacrimi, nu au fost necesare, nu trebuia sa se intample acum si nu intr-un asemenea mod. Dar acum nu mai este cale de intoarcere, ce a fost de zis, s-a zis, cine a avut de plans, a plans, si cine a incercat sa repare ranile, nu a reusit. Uite ca suntem neajutorati in fata timpului, ca suntem controlati de un suflet care face ce vrea, de sentimente ce ne conduc. Probabil ca toate au o salvare, toate au un antidot. Mai stiu un singur lucru, unul bun si sigur, unul real si dovedit, singurul doctor adevarat, singurul care vindeca ranile si care sterge urma lacrimilor, singurul care nu priveste inapoi si este de ne oprit, este tot timpul.
Oare Ea era?
Uneori gandurile sunt nevinovate
Am vazut-o, era copilaroasa, zburdalnica, era ca un copil mic si inocent, care astepta alinare. Stateam pierdut si ma uitam la ea.Pentru un moment, soarele aparuse dintre nori. O luminase. Ca si cum soarele o urmarea zambind, aratandu-mi calea, aratandu-mi ce trebuie sa fac. Nu-mi mai puteam lua ochi de pe ea.Nu mai vedeam nimic in jurul meu, doar pe ea.Parca cineva imi soptea la ureche sa ma duc dupa ea, sa o prind de brat, sa-i zic ceva, sa-i zambesc. Dar cand m-am intors nu era nimeni langa mine. Iar cand m-am intors inapoi sa o privesc, a disparut ca prin magie, fara sa lase vreo urma, vreun semn, sau macar o privire. A disparut pur si simplu. Si odata cu ea si soarele printre nori. Nu mai vedeam pe nimeni, sau nu vroiam. In acel moment, tot ce mai aveam era un gand. Nu puteam sa mi-o scot din cap, era o operatie prea dificila, incercam sa ma concentrez, dar in zadar. Ca si cum lumina disparuse pentru un moment. M-am gandit in continuare la ea, in tot felul de ipostaze care nu-mi faceau decat mai mult rau. Ma imaginam cu ea, pe malul marii, cu soarele deasupra capului si cu picioarele in apa, asteptand ca valurile sa ne doboare. Eram fericiti, zambeam. I-am pus mana pe fata ei fina, am prins-o apoi in brate, si ma uitam in ochi ei plini de viata, vazand prin ea tot restul vietii mele. Am dat sa ma apropii mai mult de ea, venea un val mai mare, vroiam sa ne prinda in timp ce ne sarutam. Dar cand sa ma apropii, m-am trezit la realitate. Am privit in stanga, am privit in dreapta. Eram in lumea mea seaca, ca o plaja fara mare, ca o vara fara iarba, ca o toamna fara frunze.
Inceput sau sfarsit?
Nebunilor, vârâţi spadele în teacă! Nu ştiţi ce faceţi! (Citat Benvolio, din Romeo si Julieta, William Shakespeare)
Sa o compar cu o zii frumoasa de vara? Nu ar exista una mai frumoasa, mai temperata si mai plina de pasiune. Ar fii o zi de neuitat, o zii ce ar reprezenta dragostea. Dar nu sunt Shakespeare. Si rolul de Romeo, nu a mers prea bine. Probabil, totul se va arde, asemenea unei tigari, sau poate ca nu se va termina. Caci Iubirea-i fum ce din suspine creşte, Aprinsa e un foc ce in ochii celei dragi zbucneste. Gustata e izvor de armonie. Ce-ngana-auzul. E val clocotitor de mare-adanca. De lacrimi. Ah, si mai este inca? Si da, mai este inca. Iubire este oriunde, oricand, oricum. Uneori e prea greu de exprimat. Alteori e greu de aratat. Nu e chiar usor. As zice multe, as arata multe, dar mi-e frica, mie frica ca ea, nu e asa. Nu ar fi tocmai un plan bun, nu? Depinde de situatie. Ar putea fi, acea cireasa de pe tort, la care toata lumea viseaza. Sau nu ar putea fi nimic. Tot ce inseamna ‘ea’ ma inspira. Cand o vad, ma simt ca primul om pe varful K2. Dar defapt, nu e asa. Singurul si cel mai important lucru in acest moment de agonie, este timpul. Doar el este judecatorul suprem. El va decide prin o lovitura de ace, daca e dragoste in acest caz, sau daca nu e. Si pedeapsa pentru partea indragostita, va fi dura. Trebuie doar sa inchidem ochi, si sa visam. Chiar daca, mi-as dori sa ii fi spus cele mai frumoase cuvinte din lume.
Asteptam un rasarit
Rasarit
Tu nu vezi, cum te priveste?
Cum inima, pe minut ii creste,
Se transforma nemirat
Tot mai mult, in alt baiat
Pentru tine face tot,
S-ar baga, chiar si prin foc,
Si nu vezi cum vrea mai tare?
Sa-i mai dai, o imbratisare.
Nu inteleg! Ii zise ea,
Eu ce simt,e altceva,
Sa traim o fericire,
Sa ne iubim, chiar pe vecie?
Nu prea cred, ca tu ai vrea
Sa simtim cum luna ne vegheaza
Cum soarele cedeaza,
Cand a ta inima, ma lumineaza.
Dar te iubesc, rasteste el
Cu o incredere mareata,
Si chiar stiu, ce inseamna viata
Cum noi doi ne vom iubi,
Cum pe deal, vom tresari
Vor muri si stelele de dor
Vor inflori, copaci-n zori
Luna nu ne va ierta,
Daca nu ne vom iubi asa.
Cu ea ai, ce ti-ai dorit
Sa iubesti, ce ai intalnit
Sa privesti un rasarit
Sa te uiti adanc la ea
Sa te strecori in mintea sa
Sa astepti acel moment
Ce te face vigilent
Sa o saruti asa
Cum doar ea ar merita
Sa iubesti cum n`ai iubit
Si sa mai prinzi,un rasarit
Ceva de viata.
Scris mult. Zis putin.
Stiu stiu, hai sa vorbim despre viata. Sa facem un exercitiu de imaginatie, sa zicem ca suntem un producator de masini. Avem de vandut o masina frumoasa, dar stricata. Am putea sa o vindem prietenilor, dar ne-ar cunoaste prea bine, si ne-ar intoarce spatele si ar rade. Am putea sa o vindem familiei, dar ar zice ca ne batem joc de ei. Am putea sa o vindem unui strain, care ar accepta masina, si ar ramane prieten cu noi, pentru simplu fapt ca nu ne cunoaste bine. In viata reala, producatorii suntem noi, oameni. Masinele stricate ,(sunt multe pe strazi stiu ) sunt printre cele mai adanci si dureroase probleme sau sentimente ale noastre. Ideea este ca uneori, cel mai bun mod de a te elibera de aceste ganduri sau probleme este sa vorbesti cu cineva care nu te cunoaste prea bine, care ar putea fi cuprins de modul in care ii vorbesti si care te-ar intelege pentru cine esti tu, nu pentru cine erai. Desigur mai este o rezolvare, sa vorbesti de unu singur, dar deseori aceasta metoda duce la nebunie. Aceasta metoda de a aborda acest subiect, nu este valabila tot timpul. Sunt si prieteni foarte buni si apropriati, care stiu sa te inteleaga, care stiu sa nu zica o vorba rea atunci cand nu esti in stare sa o suporti, care stiu sa te asculte pana la capat fara sa rada, care intr-un final nu zice “frate asta e” si zice “lasa frate, acum hai sa radem”, care stie sa traiasca momentul.
Faza cu “Traieste momentul” este destul de adevarata. Uneori ne scufundam atat de mult in trecut, incat uitam sa privim si sa pretuim ce avem in prezent, si dupa ne trezim ca am pierdut mult. Prezentul e cel mai bun, si cel mai fantastic.’ Zise un optimist’. Prezentul e singurul element al timpului care iti arata ca merita sa traiesti. Deci sa uitam de trecut, sa petrecem in prezent (doar e vacanta) , sa nu privim in viitor (ca acusi incepe scoala). [Carpe diem]
Logic ca iar am vorbit mult.
Isterie si prostie.
Barbatul sta relaxat pe un scaun si citeste ziarul. Femeia vine agitate spre el cu chef de cearta.
Femeia: - Omulee! Ce faci omule? Unde umbli ?
Barbatul: – Nicaieri.
Femeia: – Umbli de bezmetic! De bezmeetic !
- Unde ai umblat pana la ora asta? Ti s-a dereglat busola?
Barbatul: – Huh. Busola..
Femeia: - Stii ce e azi? Spune sti ?
Barbatul: – Joi.
Femeia: - Mai omule tu ai innebunit? Nu mai gandesti normal? Ce e cu tine? Normal ca e joi. Dar ce ar fi normal sa se intampla in aceasta frumoasa si extraordinara zi? Ceee? Ceeee?
Barbatul: – Joaca steaua?
Femeia: - Nu !
Barbatul: – Trebuia sa vina omul cu laptele?
Femeia: - Nu !
Barbatul: – Aniversarea noastra?
Femeia: – Fii serios. Daca ar fi fost aniversarea noastra nu te-as mai fi gasit aici. Erai cu siguranta undeva la un paharel cu bosorogii tai.
Barbatul: – Corect.
Femeia: -Nici nu ma contrazici?
Barbatul: -Nu
Femeia: - Aaa. Deci e adevarat. In loc sa petreci aniversarea noastra cu mine, o petreci cu bosorogii tai, jucand table si la un pahar de rom. Asa barbat imi esti tu mie.
Barbatul: -Da
Femeia: - Nu se poate asa ceva. Este incredibil. Dupa 20 de ani de casnicie. Dupa atata timp petrecut impreuna. Si copii. Copii nostri. Dragi de ei. Cum sa-mi faci tu mie una ca asta. Ce vor zice copii nostri?
Barbatul: – Ca esti nebuna.
Femeia: - Ce dezastru. Cand va auzi presa. Media. Parlamentul. Dupa 20 de ani de casatorie. Data afara din propria casa ca pe o carpa. Nu se poate asa ceva. Cum poti face asa ceva? Nu ai suflet. Nu ai inima. Nu ai nimic.
Barbatul: -Am timp.
Femeia: -Ai timp? De ce ai timp?
Barbatul: -De ce vreau.
Femeia: – Ce dezamagire. Ce umilinta. Nu imi vine sa cred omule. Ca mi se intampla asa ceva tocmai mie. O mama si o nevasta atat de buna si de sufletista. Dupa ca nu am bagat de seama aventura cu vecina de acu 2 ani.
Barbatul: – Da. Vecina..
Femeia: - Cum ai putut asa ceva? Cum ai putut? Cum te-a lasat sufletul? Cu vecinaa?
Barbatul: -Da
Femeia: - De ce?
Barbatul: -De bloc.
Femeia: – Esti incredibil! Incredibiiiiiiil !
Barbatul: -Stiu.
Femeia: – Nu-mi vine sa creed. Voi ramane fara lacrmi din cauza ta mai omule !
Barbatul: -Taci!
Femeia: -Cum sa tac? Cuuum?
Barbatul: -Simplu. Taci! Si asculta.
Femeia: – Da. Sigur. Sa tac. Doar esti seful meu.
Femeia: -Ma scuzati domnule. Va ascult. O cafeluta ceva inainte sa incepeti ?
Barbatul: -Am zis sa taci !
Barbatul: -Draga si scumpa mea. Draga doar prin faptul ca te admir in fiecare zi in splendoarea ta, cum faci furori in tot blocul, si cum toti vecini isi dau jos palaria din cap cand te vad. Scumpa mea, intre ghilimele, normal. Tu nu intelegi. Priveste din alta perspectiva. Nu sti sa te comporti. Punct.
Femeia: -E clar . Ai innebunit complet.
Barbatul: – Eronat. Hai sa luam un exemplu. Sa zicem ca vrei sa vorbesti cu un copil mic, care a gresit ceva, sau a uitat ceva. Tu inloc sa vorbesti frumos cu el, si sa fi blanda si intelegatoare, ragi ca vaca si-l sperii. Normal ca de frica nu va mai vorbi cu tine. Asa e si in cazul nostru. Aveai doua posibilitati. Sa vorbesti frumos cu mine.
Femeia: -Si a doua ?
Barbatul: -A 2 a, ai aleso deja.
Femeia: – Adica cum adica ?
Barbatul: -Adica ai urlat ca vaca.
Pam-pam.
(Nu e o discriminare de sexe, sau misoginism. E doar un dialog, care poate aparea oricand intre doua persoane de sexe diferite.)
Trenul
Trenul
Acel tren nebun care fugea la mare,
Nu ştie nici acum,
Că în el se năştea din întâmplare,
Un cuplu nebun
În compartimentele înguste,
Două inimi vorbind,
Oare cât mai e până la mare?
Două inimi dormind.
Nu se ştie niciodată,
Dacă străinul din tren,
Te va iubi ca niciodată,
Sau va cobora din tren.
Printre sunetele urâte,
Se aude altceva,
Nu se opreşte doar trenul,
Se opreşte dragostea.
Marea-ţi este la picioare,
Şi nu doar ea,
Sunt un cavaler venit la mare,
Pentru fata sa.
Cavalere e periculos la mare,
Zise ea,
Fi atent la acea floare,
Căci cu alt tren poţi pleca.
Nu poţi iubi din întâmplare,
Nu acum.
Iar dragostea mea mare,
Se transforma fum.
Vrei să zici tu cavalere?
Că vei da uitare?
Şi că tu de fapt,
Ai venit să tragi un fum la mare?
Nu frumoaso,
Dar să şti,
Că pe tren, la plecare,
Nimic nu v-a mai fi.
Astfel zis cavalerul,
Se urcase în alt tren,
Şi porni din întâmplare,
Pe un alt tărâm.
Ani au trecut şi şti,
Că trenul vechi din acea gară,
Nouă tot ne v-a zâmbi,
Chiar dacă nu e vară.
Şi mi-e dor de mare,
Şi de sărutarea ta,
Cum mi-e dor de tine,
Şi de îmbrăţişarea ta.
Şi la braţ nu te-am ţinut,
Şi nici de mână,
Căci noi timp nu am avut,
Să fim împreună.
Dar trenul încă ne aşteaptă,
Undeva ţipând prin gară,
Că vrea să ne ducă iar,
De aici, în altă gară.
Fata-ti schimba viata.
Iunie, Miercuri, 2.
Ai uitat? Pe-o centură de trăiri ai tot venit şi te-ai tot dus,
“Te iubesc” devine jalnic când e scos zilnic la produs.
Doua fete si un baiat.
“Impresionant cum în câteva ore, destinul unor persoane se poate schimba. Acum câteva ore, lupta să scape cu viaţa şi să afle cine e. De scăpat, a scăpat. Mai rămâne să afle cine e acest Victor şi să o găsească pe Ana, of Ana.. Oriunde ar fi, el o iubeşte ca un nebun. Deşi simţurile îi sunt încă îngheţate..“
Doua fete si un baiat- Andrioae Cozmin- Alexandru <- Download
Ultima noapte de dragoste…
Poezia mea de dimineaţa până seara
învaţă pe de rost numai primăvara
Multi au zis ca s-au dus vremurile ca-n vis. Corect si adevarat. E sfarsitul clasei a XI a, ar trebui sa fiu trist pentru ca urmeaza a XII a si ca termin liceul ? Sau fericit ca scap din blestematul asta de oras? Greu de decis. Oricum, vine vara bine-mi pare. Pacat ca vremea nu tine cu noi, cand e greva si suntem liberi, afara e cea mai naspa vreme. Si daca tot am pomenit de greva, tare-mi mai place sa stau acasa, simt un aer placut de vacanta, de stat degeaba, de plictiseala. Dar totusi parca as mai vrea doar o zis de scoala, atat, doar o zi, sa-mi indeplinesc eu o pofta. Lucrul care nu-mi place mie in vacanta e faptul ca te mai plictisesti, asa la scoala mai ai de rezolvat o problema, mai ai de rezolvat o persoana, etc. Dar noi sa fim sanatosi. Trebuie sa profit si sa trag de vacanta asta de vara mult si bine. Asa-i sanatos. Sanatos pentru mine , dar nu si pentru inimioara mea care saraca inca mai sta spanzurata de ultima perioada a acestui vast si sumbru dor.
I`m back !
Pam-Pam !
Cuvinte
Cine vrea să explice “totul” prin cuvinte, ajunge curând să nu poată explica nimic! Eroarea începe din clipa când vrem să identificăm cuvântul cu spiritul. Sufletul n-are nevoie de cuvinte pentru a înţelege.
(Liviu Rebreanu in Adam si Eva)
Cuvintele dor ? Cand ti-ai dat seama ultima data ? Ca nu se vede. Interesant cum o persoana poate spune ca uneori cuvintele dor in timp ce le foloseste pentru a scapa de orice responsabilitate. La fel de interesant este si modul in care se fereste de cuvinte. Dar ce mai conteaza? Cu toti facem asta. “Ne folosim de cuvinte de parca ar fi ale noastre”, fara sa ne dam seama cat de mult putem rani unele persoane.
De cele mai multe ori cuvintele dor atunci cand indica adevarul, de aici vine durerea cea mai mare. Faptul ca ne arata unde gresim, faptul ca ne arata prostia noastra. Aici dor cu adevarat cuvintele. De asemenea cuvintele dor foarte tare atunci cand sunt aranjate intr-un mod neplacut de catre o persoana de care ne pasa mult si la care tinem. Cand acea persoana se foloseste de cuvinte intr-un mod barbar si ne provoaca o durere in suflet. Unele persoane împletesc franghii de cuvinte pentru a strangula toata lumea asta. Pacat de importanta cuvintelor pentru unele persoane. Scriem patru cuvinte si taiem trei.
Limita asta sigur nu tinde spre infinit.
Titlul nu e destul de sugestiv? Bine. Am inteles si am sa va explic. Totul a inceput intr-o frumoasa zi de joi. Eu stateam frumos acasa si-mi pregatisem un film interesant. Ma asez in fata micului ecran, iar cand sa dau play suna interfonul. Morti cruci biserici, era Gica a meu care printr-o replica lunga, complexa si plina cu detalii, mi-a zis mai exact “Hai in morti mati cu mine la Suceava ca ma duc gol la banchet”. Am iesit din graba in fata blocului, injurandu-l bineinteles, m-am uitat la ceas si mi-am dat seama ca am pierdut maxi spre Suceava, deci stai la ocazie boule. Am stat cam 10 minute la ocazie, pana cand a oprit o masina. Un Renault frumos, la volan un om simpatic, probabil vreo 35-40 ani, cu ochelari, fata rotunda de om serios, verigheta pe deget deci casatorit. Am urcat in masina si am pornit. Dupa cativa kilometri si cateva injuraturi ii suna telefonul:
- Da sefu ! Da acum vin de la simpozion, sunt prin Bunesti. Misto, misto, da. Pai daca sunt in Bunesti e logic ca vin in Suceava. Da. Ce ? Mihaela? Mai lasa-ma futui morti masi de treaba cu Mihaela asta, bagai-as eu p**a in gat sa i-o bag. Mai da-o dracului. Asa. Bine. Pai eu ma duc sa bag p**a in bot la una, 30 lei bucata, ieftin ieftin. Mergi ? Daaa ! Te-ai cumintit acuma, ce sa-ti spun. Hai lasa ma. Ma duc singur. Bine atunci. Pa pa.
Ok. M-am chinuit din rasputeri sa nu rad pana la Suceava. Dar nu asta era ideea. Am ajuns in Suceava, unde eu si Gica al meu am avut marea surpriza sa vedem toate pustoaicele de la 10 pana la 18 ani, imbracate in toate felurile posibile dar mai mult goale. Doar fuste, doar decolteuri. Nimic altceva. Si atunci mi-a venit in minte o discutie pe care am purtat-o cu cineva acu cateva saptamani. Ne aminteam ca pe vremea cand noi aveam 12-13 ani, fetele de varsta noastra erau slabe sau grase, imbracate bine, foarte putin dezvoltate, timide, inchise in ele, rautacioase. Asta majoritatea. Sa nu generalizam prea tare. Iar acum incepand de la clasa a 7 a, vezi doar fotomodele. Toate formele pe care le vrei si pe care nu le vrei. Absolut tot. Frate le pun parinti ceva in mancare? Parca-s crescute in sera.
Iar pornind de la acest lucru, incepi sa-ti pui intrebari de genul, cum rezisti tu ca baiat in fata unei astfel de societati? Normal ca daca esti stapan pe tine rezisti. Sau daca esti motivat de o relatie speciala pe care o ai, cum sunt eu in cazul de fata, care incep sa cred din ce in ce mai mult ca un baiat se poate limita doar la o singura fata. Asta lasand modestia deoparte, pentru ca eu asta fac. Iar asta pentru ca nu vreau nimic mai mult decat ceea ce am si nu vreu sa renunt nici in ruptul capului. Dar dupa cum ati observat in ceea ce am scris mai sus, conversatia acelui om, astfel de lucruri sa le vezi sau sa le auzi, te fac sa crezi din ce in ce mai mult ca “uneori e mai bine sa iei si de la vecini” dupa cum zicea un prieten de al meu. Dar daca chiar vrei sa ai o relatie, sau sa te casatoresti, adica sa-ti iei un angajament fata de o persoana sa ai anumite obligatii, respecti in totalitate “relatia”. Daca stii ca tu ca om nu poti rezista fara sa mai atingi o femeie, nu-ti mai lua frate acest angajament si scuteste lumea de critice si argumente negative. Pentru ca femeia este o zeita a frumuseti, pe care fiecare barbat o priveste intr-un anumit fel. Ea trebuie respectata, trebuie rasfatata. Logic, nu prea mult. Dar trebuie. Nu trebuie sa o inseli, sa o fraieresti iar asta nici chiar daca merita. Pentru ca se intampla in asa fel incat tot raul pe care il faci unei femei, sa se intoarca inapoi asupra ta ca un boomerang.
Parerea mea. Sa intri intr-o relatie sau sa te casatoresti si dupa sa iti inseli nevasta sau partenera este egal cu a naste un copil, al creste cativa ani, apoi a-l ucide. Parerea mea.
