Poveste.

 

La intrare în oraş, prima stradă la dreapta e plină de maşini. Un tânăr sta cu fundul pe o bordură, iar florile sunt        înflorite. Pe aceaşi strada sta lume adunată. Pe scenă urca un băiat şi o fată:

- Uite, ne-am întâlnit. Dar e pentru ultima dată. Promit să fug îndată. Nu vreau să fie ca altădată.

- Eu cu cine vorbesc? Doar nu vrei să spui că eşti fată. Uită-te la tine, nici măcar nu eşti fardata.

- Crezi că o să cad în capcana ta încă odată?

- Nu. Capcana mea prinde doar fete, de alea inteligente, ce ştiu să cânte să iubească, ce vor viaţa s-o trăiască. Nu de astea ciudatele, ce visează doar la stele.

- Visează în continuare.

- Dacă eu doar aş visa, ai putea să-mi spui cumva, cum de eu te-am prins în plasă, de era să te iau şi de mireasă? Sau poate a fost doar un eşec, plasa avea un defect.

- Singurul defect eşti tu.

- Asta înseamnă un singur lucru. Iubeşti cu disperare doar defecte, nu-ţi plac lucrurile perfecte. Oare pot să te numesc defectă?

- Numeşte-mă cum vrei. Tălpăşiţa să ţi-o iei.

- Vrei să plec? Foarte bine. Dar aşteaptă până mâine. Îţi promit, va fi mai bine.

- Stai! Nu mai riposta. Hai să nu ne mai certăm, să nu mai comentam, nu te vreau plecat, poate am exagerat.

- Ai dreptate. Promit că nu ne mai certăm, n-ai cum să mă cerţi dacă-s plecat.

- Deci?

- Da. Te părăsesc. Ca tine crezi că nu mai găsesc? Sunt cu miile în lume, toate agere şi bune, toate foarte doritoare, să ia în braţe o… dragoste mai mare.

- Dar eşti..

- Sunt frumos şi chipeş ştiu. Dar înţelege-mă şi tu, vreau şi eu măcar odată, să cunosc o fată.

- Eu ce-s?

- Am zis fata nu şireată. Fata înseamnă fiinţă educată. Tu eşti doar o..

- Boule!

- Ei bou, am vrut să zic vacă.

 

Traversand strada, lumea a disparut din strada, florile-s culcate-n ceata, pe bordura sta o fata. Dar sa plecam de pe acea strada si sa iesim si din oras, inca odata.

 

---